Plan de citire a Bibliei VT + NT – Fidela 2021

1 Împărați

81 Atunci Solomon a adunat pe bătrânii lui Israel și pe toți capii triburilor, pe mai marii părinților copiilor lui Israel, la împăratul Solomon în Ierusalim, ca să aducă chivotul legământului DOMNULUI din cetatea lui David, care este Sionul. 2 Și toți bărbații lui Israel s-au adunat la împăratul Solomon la sărbătoarea din luna Etanim, care este luna a șaptea. 3 Și toți bătrânii lui Israel au venit și preoții au ridicat chivotul. 4 Și au adus chivotul DOMNULUI și tabernacolul întâlnirii și toate vasele sfinte care erau în tabernacol, preoții și leviții le-au urcat pe toate. 5 Și împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel, care s-au adunat la el, erau cu el înaintea chivotului, sacrificând oi și boi, care nu puteau fi spuse nici numărate datorită mulțimii. 6 Și preoții au adus chivotul legământului DOMNULUI la locul său, în oracolul casei, la locul preasfânt, sub aripile heruvimilor. 7 Fiindcă heruvimii își întindeau cele două aripi ale lor peste locul chivotului și heruvimii acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra. 8 Și ei au tras drugii, încât capetele drugilor erau văzute în locul sfânt înaintea oracolului și nu erau văzute în exterior; și acolo sunt până în această zi. 9 Nu era nimic în chivot în afară de cele două table de piatră, pe care Moise le pusese acolo la Horeb, când DOMNUL a făcut un legământ cu copiii lui Israel, după ce au ieșit din țara Egiptului. 10 Și s-a întâmplat, când preoții au ieșit din locul sfânt, că norul a umplut casa DOMNULUI, 11 Astfel încât preoții nu au putut să stea să servească din cauza norului, pentru că gloria DOMNULUI a umplut casa DOMNULUI. 12 Atunci Solomon a vorbit: DOMNUL a spus că va locui în întunericul gros. 13 Eu ți-am construit, într-adevăr, o casă de locuit, un loc întemeiat pentru tine ca să locuiești pentru totdeauna. 14 Și împăratul și-a întors fața și a binecuvântat toată adunarea lui Israel; (și toată adunarea lui Israel stătea în picioare;) 15 Și el a spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura sa lui David, tatăl meu, și cu mâna sa a împlinit, zicând: 16 Din ziua în care am scos pe poporul meu Israel din Egipt, nu am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israel pentru a construi o casă, ca numele meu să fie acolo; ci am ales pe David să fie peste poporul meu Israel. 17 Și a fost în inima lui David, tatăl meu, să construiască o casă pentru numele DOMNULUI Dumnezeului lui Israel. 18 Și DOMNUL i-a spus lui David, tatăl meu: Deoarece a fost în inima ta să construiești o casă numelui meu, ai făcut bine că aceasta a fost în inima ta. 19 Totuși nu tu vei construi casa, ci fiul tău care va ieși din coapsele tale, el va construi casa pentru numele meu. 20 Și DOMNUL a împlinit cuvântul său pe care l-a spus și eu sunt înălțat în locul lui David, tatăl meu, și șed pe tronul lui Israel, precum DOMNUL a promis, și am construit o casă pentru numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel. 21 Și am așezat acolo un loc pentru chivot, în care este legământul DOMNULUI, pe care l-a făcut cu părinții noștri, când i-a scos din țara Egiptului. 22 Și Solomon a stat în picioare înaintea altarului DOMNULUI, în prezența întregii adunări a lui Israel, și și-a întins mâinile spre cer; 23 Și a spus: DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea ție, în ceruri deasupra, sau pe pământ dedesubt, care păzești legământul și mila față de servitorii tăi care umblă înaintea ta cu toată inima lor; 24 Care ai ținut față de servitorul tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis; tu ai vorbit de asemenea cu gura ta și ai împlinit aceasta cu mâna ta, precum este în această zi. 25 De aceea acum, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, ține față de servitorul tău David, tatăl meu, ce i-ai promis, spunând: Nu îți va lipsi un bărbat înaintea feței mele pentru a ședea pe tronul lui Israel; numai dacă vor lua seama copiii tăi la calea lor, ca să umble înaintea mea precum ai umblat tu înaintea mea. 26 Și acum, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească, te rog, cuvântul tău, pe care l-ai vorbit servitorului tău David, tatăl meu. 27 Dar va locui Dumnezeu, într-adevăr, pe pământ? Iată, cerul și cerul cerurilor nu te pot cuprinde; cu cât mai puțin această casă pe care am construit-o? 28 Totuși dă atenție la rugăciunea servitorului tău și la cererea lui, DOAMNE Dumnezeul meu, pentru a da ascultare la strigătul și rugăciunea cu care se roagă servitorul tău înaintea ta în această zi; 29 Ca ochii tăi să fie deschiși spre această casă noapte și zi, spre locul despre care ai spus: Numele meu va fi acolo, ca să dai ascultare la rugăciunea pe care servitorul tău o va face spre locul acesta. 30 Și dă ascultare la cererea servitorului tău și a poporului tău, Israel, când se vor ruga spre locul acesta; și ascultă din cer, locul locuinței tale; și ascultă și iartă. 31 Dacă vreun om încalcă legea împotriva aproapelui său și un jurământ este pus asupra lui pentru a-l face să jure și jurământul vine înaintea altarului tău în această casă, 32 Atunci ascultă din cer și înfăptuiește și judecă pe servitorii tăi, condamnând pe cel stricat, pentru a aduce calea lui asupra capului său; și declarând drept pe cel drept, pentru a-i da conform dreptății lui. 33 Când poporul tău, Israel, este bătut înaintea dușmanului, pentru că au păcătuit împotriva ta și se vor întoarce din nou la tine și vor mărturisi numele tău și se vor ruga și îți vor face cerere în această casă, 34 Atunci ascultă din cer și iartă păcatul poporului tău, Israel, și adu-i din nou în țara pe care ai dat-o părinților lor. 35 Când cerul va fi închis și nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga spre locul acesta și vor mărturisi numele tău și se vor întoarce de la păcatul lor, când îi vei chinui, 36 Atunci ascultă din cer și iartă păcatul servitorilor tăi și al poporului tău, Israel, ca să îi înveți calea cea bună pe care ar trebui să umble și dă ploaie peste țara ta, pe care ai dat-o poporului tău ca moștenire. 37 Dacă este în țară foamete, dacă este ciumă, tăciune în grâu, mană, lăcustă, sau dacă este omidă, dacă dușmanul lor îi asediază în țara cetăților lor, orice plagă, orice boală ar fi, 38 Orice rugăciune și cerere este făcută de vreun om, sau de tot poporul tău Israel, când își vor cunoaște, fiecare om plaga inimii lui, și își vor întinde mâinile spre această casă, 39 Atunci ascultă din cer, locul locuinței tale, și iartă și înfăptuiește și dă fiecărui om conform căilor lui, a cărui inimă o cunoști; (pentru că tu, numai tu, cunoști inimile tuturor copiilor oamenilor), 40 Ca ei să se teamă de tine în toate zilele cât trăiesc în țara pe care ai dat-o părinților noștri. 41 Mai mult, referitor la un străin, care nu este din poporul tău, Israel, ci vine dintr-o țară îndepărtată de dragul numelui tău, 42 (Pentru că vor auzi de numele tău mare și de mâna ta puternică și de brațul tău întins), când va veni și se va ruga spre această casă, 43 Ascultă din cer, locul locuinței tale, și înfăptuiește conform cu tot ce strigă străinul către tine; ca toate popoarele pământului să cunoască numele tău, pentru a se teme de tine, precum face poporul tău, Israel; și ei să știe că această casă, pe care am zidit-o eu, este chemată după numele tău. 44 Dacă poporul tău iese la bătălie împotriva dușmanului său, oriunde îi vei trimite, și se vor ruga DOMNULUI spre cetatea pe care tu ai ales-o, și spre casa pe care eu am zidit-o pentru numele tău, 45 Atunci ascultă din cer rugăciunea lor și cererea lor și susține cauza lor. 46 Dacă ei vor păcătui împotriva ta (pentru că nu este om care să nu păcătuiască) și tu te vei mânia pe ei și îi vei da dușmanului, astfel încât ei îi vor duce captivi în țara dușmanului, departe sau aproape; 47 Totuși dacă vor pune la inimă, în țara în care au fost duși captivi, și se pocăiesc și îți fac cerere în țara celor care i-au dus captivi, spunând: Am păcătuit, ne-am purtat pervers, am făcut stricăciune; 48 Și astfel se întorc la tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, în țara dușmanilor lor, care i-au dus captivi și se vor ruga ție spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, cetatea pe care tu ai ales-o și casa pe care am construit-o pentru numele tău; 49 Atunci ascultă rugăciunea lor și cererea lor din cer, locul locuinței tale, și susține cauza lor, 50 Și iartă pe poporul tău care a păcătuit împotriva ta și toate fărădelegile lor, prin care au încălcat legea împotriva ta, și dă-le mângâiere înaintea celor care i-au dus captivi, ca să îi mângâie; 51 Pentru că ei sunt poporul tău și moștenirea ta, pe care ai scos-o din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier; 52 Fie ochii tăi deschiși la cererea servitorului tău și la cererea poporului tău Israel, ca să le dai ascultare în tot ceea ce ei strigă către tine. 53 Pentru că tu i-ai separat dintre toate popoarele pământului, pentru a fi moștenirea ta, precum ai vorbit prin mâna servitorului tău, Moise, când ai scos pe părinții noștri din Egipt, Doamne DUMNEZEULE. 54 Și s-a întâmplat, că atunci când Solomon a terminat să se roage toată rugăciunea și cererea către DOMNUL, că el s-a ridicat dinaintea altarului DOMNULUI, unde era îngenuncheat pe genunchii săi cu mâinile întinse către cer. 55 Și a stat în picioare și a binecuvântat toată adunarea lui Israel cu voce tare, spunând: 56 Binecuvântat fie DOMNUL, care a dat odihnă poporului său, Israel, conform cu toate câte a promis; nu a lipsit niciun cuvânt din toată promisiunea bună, pe care a promis-o prin mâna servitorului său, Moise. 57 DOMNUL Dumnezeul nostru să fie cu noi, precum a fost cu părinții noștri; să nu ne lase, nici să nu ne părăsească; 58 Ca să ne aplece inimile spre el, pentru a umbla în toate căile lui și pentru a păzi poruncile lui și statutele lui și judecățile lui, pe care le-a poruncit părinților noștri. 59 Și aceste cuvinte ale mele, cu care am făcut cerere înaintea DOMNULUI, să fie aproape de DOMNUL Dumnezeul nostru ziua și noaptea, ca să susțină cauza servitorului său și cauza poporului său, Israel, precum va cere acest lucru; 60 Ca să cunoască toate popoarele pământului că DOMNUL este Dumnezeu și că nu este nimeni altul. 61 Inima voastră de aceea, să fie desăvârșită cu DOMNUL Dumnezeul nostru, pentru a umbla în statutele lui și pentru a păzi poruncile lui, ca în această zi. 62 Și împăratul și tot Israelul cu el au oferit sacrificiu înaintea DOMNULUI. 63 Și Solomon a oferit un sacrificiu de ofrande de pace, pe care l-a oferit DOMNULUI, douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi. Astfel au dedicat împăratul și toți copiii lui Israel, casa DOMNULUI. 64 În aceeași zi împăratul a sfințit mijlocul curții care era în fața casei DOMNULUI, pentru că acolo a adus ofrande arse și daruri de mâncare și grăsimea ofrandelor de pace, pentru că altarul de aramă, care era înaintea DOMNULUI, era prea mic ca să primească ofrandele arse și darurile de mâncare și grăsimea ofrandelor de pace. 65 Și atunci Solomon și tot Israelul cu el a ținut o sărbătoare, o mare adunare, de la intrarea Hamatului până la râul Egiptului, înaintea DOMNULUI Dumnezeul nostru, șapte zile și șapte zile, paisprezece zile. 66 În ziua a opta a trimis poporul; și ei au binecuvântat pe împărat și au mers la corturile lor bucuroși și veseli în inimă pentru tot binele pe care DOMNUL îl făcuse servitorului său, David, și lui Israel, poporul său.

91 Și a fost așa, după ce Solomon a terminat de construit casa DOMNULUI și casa împăratului și toată dorința lui Solomon pe care a dorit să o împlinească, 2 DOMNUL i s-a arătat lui Solomon a doua oară, precum i se arătase la Gabaon. 3 Și DOMNUL i-a spus: Am auzit rugăciunea ta și cererea ta, pe care ai făcut-o înaintea mea; am sfințit această casă, pe care ai construit-o, pentru a pune numele meu acolo pentru totdeauna; și ochii mei și inima mea vor fi acolo întotdeauna. 4 Și dacă vei umbla înaintea mea, precum tatăl tău, David, a umblat în integritate a inimii și în cinste, pentru a face conform cu tot ce ți-am poruncit, și vei păzi statutele mele și judecățile mele, 5 Atunci voi întemeia tronul împărăției tale peste Israel pentru totdeauna, precum am vorbit lui David, tatăl tău, spunând: Nu îți va lipsi un bărbat pe tronul lui Israel. 6 Dar dacă cumva vă veți întoarce de la a mă urma, voi sau copiii voștri, și nu veți păzi poruncile mele și statutele mele pe care le-am pus înaintea voastră, ci veți merge și veți servi altor dumnezei și vă veți închina lor, 7 Atunci voi stârpi pe Israel din țara pe care le-am dat-o; și această casă, pe care am sfințit-o pentru numele meu, o voi arunca dinaintea feței mele; și Israel va fi un proverb și o zicătoare printre toate popoarele; 8 Și această casă, ce este înaltă, oricine va trece pe lângă ea va fi înmărmurit și va șuiera către ea; și vor spune: De ce a făcut DOMNUL astfel țării acesteia și casei acesteia? 9 Și vor răspunde: Pentru că au părăsit pe DOMNUL Dumnezeul lor, care i-a scos pe părinții lor din țara Egiptului și au apucat pe alți dumnezei și li s-au închinat și le-au servit; de aceea a adus DOMNUL asupra lor tot acest rău. 10 Și s-a întâmplat, la sfârșitul a douăzeci de ani după ce Solomon construise cele două case, casa DOMNULUI și casa împăratului, 11 (Și Hiram, împăratul Tirului, îl aproviziona pe Solomon cu cedri și brazi și aur, conform cu toată dorința lui), că împăratul Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de cetăți în țara Galileei. 12 Și Hiram a ieșit din Tir pentru a vedea cetățile pe care Solomon i le dăduse; și ele nu i-au plăcut. 13 Și a spus: Ce sunt aceste cetăți pe care mi le-ai dat, fratele meu? Și le-a numit țara Cabul până în această zi. 14 Și Hiram a trimis împăratului o sută douăzeci de talanți de aur. 15 Și acesta este motivul pentru tributul de oameni pe care împăratul Solomon l-a ridicat, pentru a construi casa DOMNULUI și propria lui casă și Milo și zidul Ierusalimului și Hațor și Meghido și Ghezer. 16 Fiindcă Faraon, împăratul Egiptului, se urcase și luase Ghezerul și îl arsese cu foc și îi ucisese pe canaaniții care locuiau în cetate și o dăduse zestre fiicei sale, soția lui Solomon. 17 Și Solomon a construit Ghezerul și Bet-Horonul de jos, 18 Și Baalatul și Tadmorul în pustie, în țară, 19 Și toate cetățile pentru rezerve pe care Solomon le avea și cetățile pentru carele lui și cetățile pentru călăreții lui și tot ceea ce Solomon a dorit să construiască în Ierusalim și în Liban și în toată țara stăpânirii sale. 20 Și tot poporul care era rămas dintre amoriți, hetiți, fereziți, heviți și iebusiți, care nu erau dintre copiii lui Israel, 21 Pe copiii lor care rămăseseră după ei în țară, pe care copiii lui Israel de asemenea nu i-au putut nimici în întregime, peste aceia Solomon a ridicat un tribut de robie până în această zi. 22 Dar dintre fiii lui Israel, Solomon nu a făcut robi; ci ei erau oameni de război și servitori ai săi și prinți ai săi și căpetenii ale sale și conducători ai carelor sale și călăreți ai săi. 23 Aceștia erau mai marii ofițerilor care erau peste lucrarea lui Solomon: cinci sute cincizeci, care supravegheau poporul care lucra în lucrare. 24 Dar fiica lui Faraon s-a urcat din cetatea lui David la casa ei pe care Solomon o construise pentru ea; atunci a construit el Milo. 25 Și de trei ori într-un an Solomon aducea ofrande arse și ofrande de pace pe altarul pe care îl zidise DOMNULUI și ardea tămâie pe altarul care era înaintea DOMNULUI. Astfel el a terminat casa. 26 Și împăratul Solomon a făcut o flotă de corăbii în Ețion-Gheber, care este lângă Elot, pe țărmul Mării Roșii, în țara Edomului. 27 Și Hiram a trimis în flotă pe servitorii săi, marinari care aveau cunoștință despre mare, cu servitorii lui Solomon. 28 Și au venit la Ofir și au luat de acolo aur, patru sute douăzeci de talanți, și i l-au adus împăratului Solomon.

Luca

211 Și a ridicat privirea și a văzut pe bogați aruncându-și darurile în vistierie. 2 Și a văzut și pe o anumită văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți. 3 Și a spus: Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat în vistierie mai mult decât toți; 4 Fiindcă toți aceștia au aruncat din abundența lor pentru ofrandele lui Dumnezeu; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat în vistierie tot ce avea ca să trăiască. 5 Și, pe când unii vorbeau despre templu, cum era ornamentat cu pietre frumoase și daruri, a spus: 6 Cât despre acestea pe care le vedeți, vor veni zilele în care nu va fi lăsată piatră pe piatră care nu va fi dărâmată. 7 Iar ei l-au întrebat, spunând: Învățătorule, dar când vor fi acestea? Și ce semn va fi când acestea se vor întâmpla? 8 Iar el a spus: Luați seama să nu fiți amăgiți; fiindcă mulți vor veni în numele meu, spunând: Eu sunt Cristos; și timpul se apropie; nu vă duceți așadar după ei. 9 Dar când veți auzi de războaie și răscoale, nu vă îngroziți; fiindcă acestea trebuie întâi să se întâmple; dar nu este îndată sfârșitul. 10 Apoi le-a spus: Se va ridica națiune contra națiune și împărăție contra împărăție. 11 Și vor fi mari cutremure de pământ în diferite locuri și foamete și molime; și din cer vor fi arătări înspăimântătoare și semne mari. 12 Dar înaintea tuturor acestora, vor pune mâinile pe voi și vă vor persecuta, predându-vă la sinagogi și închisori, fiind aduși înaintea împăraților și a guvernatorilor, din cauza numelui meu. 13 Și aceasta vi se va întoarce pentru mărturie. 14 De aceea puneți-vă în inimi să nu meditați înainte ce veți răspunde, 15 Fiindcă eu vă voi da o gură și înțelepciune, pe care toți potrivnicii voștri nu vor putea să o combată, nici să i se împotrivească. 16 Și veți fi trădați deopotrivă de părinți și frați și rude și prieteni; și îi vor ucide pe unii dintre voi. 17 Și veți fi urâți de toți din cauza numelui meu. 18 Și niciun păr din capul vostru nu va pieri nicidecum. 19 În răbdarea voastră păstrați-vă sufletele.